Și-atunci, te intreb, mai știi?
Cea mai frumoasă zi A fost la început, când nu mă puteai minții
Ăsta-i începutul, sfârșitul nu Uită trecutul, începe acum necunoscutul
Dedesupturi, cuvintele ca scuturi
Demonii în cârcă, dar tu încerci să-i scuturi
Astea-s minciuni adevărate
Zâmbește inimă acum, scapă cine poate La noapte vei fi la fel de departe
Fiindcă nu mai crezi nici tu că încă se poate
Am amorțit de când
Mi-ai zis că pentru mine n-ai vrea să stai la rând
Strâng bucățele și încerc să le dau sens
Adevărul e departe, când golul e imens
Și atunci, te întreb, mai crezi?
C-ai putea să ne salvezi
Dacă eu sunt orb, tu încă poți să vezi
Unde e adevărul, fiindcă aş vrea să-l urmez
Și cred că am putea vorbi
Ore în șir și tot n-ai știi
Că cea mai frumoasă zi Nu mă puteai minții
Soare, nici urmă de nori
Doar tu și un buchet de flori
Îmi aduc aminte de prima zi Nu mă puteai minții
Sunt prea aproape, e totul pixelat
Mă dau în spate, tabloul e întunecat
Noi l-am pictat și l-am vrut colorat
Nici n-am observat când tonurile s-au schimbat
Minciuna se strecoară
Scriu adevărul, ca să-l fac să reapară
Liniște, cuvintele încep să doară
Când tot ce-a fost odată viu, începe să moară
Aseară am avut un vis
Mi-ai zis că ușa asta aproape s-a închis
Și mi-ai promis exact când nu eram atent
C-o să mă aștepți până în ultimul moment
Bun, și cine minte acum?
Unde-i adevărul? Cred că s-a pierdut pe drum
E o linie subțire între dragoste și frica
Elefantul e prea mare într-o cameră prea mică
Și cred că am putea vorbi
Ore în șir și tot n-ai știi
Că cea mai frumoasă zi Nu mă puteai minții
Soare, nici urmă de nori
Doar tu și un buchet de flori
Îmi aduc aminte de prima zi Nu mă puteai minții